În inima orașului nostru, acolo unde Ștefan cel Mare și-a lăsat amprenta de domn și ctitor, am scris în aceste zile o poveste nouă, țesută din fire vechi: „Meșteșug și poveste sub ocrotirea lui Ștefan”.
Meșterii neamului au dat viață lemnului, pânzei, lutului – cu răbdare, povești, pricepere și suflet.
Fiecare lucru făcut de mână a fost o rugăciune nerostită. Fiecare zâmbet oferit pietrenilor, o fărâmă de speranță că nu ne-am uitat rădăcinile.
Le mulțumesc pentru prezența la Piatra-Neamț acestor oameni minunați, păstrători ai sufletului românesc, care zidesc – nu cu piatră, ci cu har – punți între trecut și viitor și țin vie flacăra identității românești, așa cum Ștefan a ținut vie flacăra Moldovei.
Astăzi, când întreaga Moldovă își pleacă fruntea în amintirea sa, nu uităm că aici, la Piatra, Ștefan a lăsat în urmă Curtea Domnească, Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Turnul-clopotniță – semne ale unei moșteniri care dăinuie.
Slavă Voievodului!
Cinste celor care îi urmează calea, prin ceea ce creează, prin ceea ce dăruiesc!