Există momente când timpul pare să se oprească în loc pentru a face loc veșniciei.
Astăzi, în fața Teatrului Tineretului, am simțit că Piatra-Neamț și-a strâns în brațe, încă o dată, marea Doamnă.
Am așezat o stea acolo unde privirea ei s-a oprit de atâtea ori cu drag: sub cerul acestui oraș care a devenit, prin ea, o scenă mai bogată.
A fost o zi scăldată în galben – culoarea trandafirilor pe care Draga îi iubea atât de mult, pentru că semănau cu soarele.
Și, într-un fel pe care doar sufletul îl poate explica, am simțit cu toții că Draga ne-a zâmbit astăzi chiar de acolo, dintre trandafirii galbeni ce îi vegheau fotografia pe șevalet. A fost zâmbetul ei inconfundabil, cel care ne-a dat mereu speranță și ne-a învățat că bucuria este cel mai frumos dar.
Un alt cadou pe care ni l-a lăsat nu a purtat numele ei, ci un nume care ne cuprinde pe toți: „Teatrul VOSTRU”. A fost modul ei sublim de a ne spune că arta nu este a celui care o creează, ci a celor care o primesc cu inima deschisă.
Văzându-i astăzi pe actorii trupei, pe acești oameni care au învățat să viseze sub aripa ei, am înțeles că Draga nu a plecat. Ea continuă să trăiască prin vocile lor, prin emoția fiecărei replici și prin curajul lor de a urca pe scenă.
Am simțit o emoție profundă înmânând placheta omagială doamnei Viorica Fodor. O prietenie ca a lor este o poveste rară, scrisă cu o loialitate care ne dă tuturor o lecție de viață. Doamna Fodor nu este doar o prietenă, ci este inima care a vegheat ca Draga să se simtă mereu iubită, înțeleasă și, mai ales, acasă.
De astăzi, când pașii vă poartă pe lângă Teatru, opriți-vă o clipă. Priviți steaua Doamnei Draga Olteanu Matei. Nu este doar un nume gravat în piatră; este o fereastră deschisă către sufletul unui oraș care știe să-și prețuiască legendele.
Rămânem cu recunoștința, cu parfumul trandafirilor galbeni și cu promisiunea că teatrul va fi, mereu, al VOSTRU.
Vă mulțumim, Doamnă Draga, pentru că ați ales să rămâneți „a noastră”!