Astăzi, 28 noiembrie, aniversăm 106 de ani de la înfăptuirea unirii Bucovinei cu patria-mamă, România – o zi de suflet dăruită cu trudă, jertfă şi credinţă în anul 1918 de patrioţii Marii Uniri.
De multe ori “monedă de schimb” între marile puteri, partea de nord-est sau “Ţara de Sus” a Moldovei, odată cu cedarea ei de către Imperiul Otoman Imperiului Habsburgic în 1774, va fi numită Bucovina sau “Ţara/ţinutul codrilor de fagi” (“Buchenland”). Declarată din anul 1849 provincie autonomă a Casei de Austria cu titlul de Ducat, acest tărâm de legendă atât de râvnit şi de încercat prin vremuri, avea să-şi împlinească un vis istoric abia în 1918. Astfel, în data de 28 noiembrie 1918, în baza dreptului la autodeterminare a popoarelor şi, prin Hotărârea Congresului General de la Cernăuţi, se decide unirea necondiţionată a Bucovinei cu Regatul României – un drept şi aspiraţie istorică devenite realitate. Pentru scurt timp însă, pentru că în timpul cel de-al doilea război mondial (1940-1944), nord-estul Bucovinei, ținutul Herței și Basarabia vor fi ocupate de Uniunea Sovietică.
Tot astăzi se cuvine să le aducem un pios omagiu şi nemuritoare preţuire iluştrilor patrioţi care au făcut posibilă reparaţia istorică din 1918:
filologul și lingvistul,
istoricul literar şi publicistul – academician Sextil Puşcariu, apoi istoricul, filosoful şi doctorul în drept, licenţiat în litere la Viena – profesorul Ion Nistor, urmat de omul politic şi doctorul în drept Iancu cavaler de Flondor – descendent al unei vechi şi importante familii boiereşti şi de dregători din “Ţara de Sus” a Moldovei, alături de mulți alți militanți unioniști.
La mulţi ani drepţi şi prosperi, Bucovinei noastre minunat de frumoasă, trup din trupul ţării pe vecie!