După întâlnirea extrem de agreabilă de săptămâna trecută, cu tinerii din Piatra-Neamț cu care am discutat despre problemele lor, despre cum văd ei viitorul țării și al Europei, despre ceea ce le place și ce nu le place, astăzi am avut din nou o zi frumoasă, deoarece m-am întâlnit cu bunici – membri ai Organizației Județene a Pensionarilor din Neamț – alături de care mi-am petrecut o parte din zi!
Am trăit aceleași emoții ca atunci când stăteam în preajma bunicilor mei! Deși nu s-au cunoscut între ei, bunicii de azi și bunicii mei de sânge au aceleași povești, aceeași blândețe în glasuri, aceeași înțelepciune! Răbdarea lor e neprețuită pentru noi, tinerii, obișnuiți mereu cu fuga, cu saluturi scurte, cu răspuns la mesaje noaptea deoarece ziua e prea scurtă! Lumina din ochii lor, sclipirea aceea blândă m-au făcut să mă rușinez în sinea mea, pentru cât de grăbiți suntem în viață și de indiferenți la problemele celor în vârstă. Le-am privit mâinile – unele cu degete noduroase, chinuite de zeci de ani de muncă, altele mai fine, datorită activității de intelectual! Mi-a plăcut să strâng fiecare astfel de mână! Am simțit forța lor, bucuria de a ne atinge și de a ne strânge cu putere, creând parcă o legătură între generații!
Este foarte plăcut să stai în compania lor! Poveștile nu li se termină niciodată, iar experiența lor de viață este colosală! Nu putem noi, tinerii, vorbi despre foamete, despre cum e să trăiești efectiv pe vremea războiului, auzind zgomotul țevii de tun ori al mitralierelor secerătoare de vieți! Nici nu ne putem imagina cum e să muncești să clădești fabrici și uzine, școli și spitale și nici cum e să reziști zeci de ani în condiții la limita subzistenței. Sunt câteva dintre motivele pentru care astăzi, când bunicii noștri cântau ca pe vremuri la șezătoare, mă gândeam cât de mult le datorăm! Și cât de prețioși sunt acești oameni minunați, care atunci când nu vor mai fi, nimeni nu îi va putea înlocui!
Sărut-mâna, doamnelor!
Cu respect, domnilor!
Vă iubesc și vreau să mizați pe ajutorul meu, dacă veți avea nevoie! Ușa biroului de la Prefectură va fi mereu deschisă. Nu este necesar să vă înscrieți în audiență! Anunțați că ajungeți la prefect și vă voi aștepta cu deosebită plăcere!
